Pay it Forward


Imagini pentru pay it forwardDesi este destul de vechi filmul este unul remarcabil si merita cu siguranta vazut.

La propunerea profesorului sau “Gânditi-va la ceva care sa schimbe lumea si puneti acel lucru în practica / actiune.”  Trevor vine cu  idea deosebita in ceea ce priveste conceptul de a darui neconditionat si a face bine cuiva.

Cand cineva iti face un bine tinzi sa-i fi recunoscator cumva. Dar ce-ar fi daca in loc sa ii intorci darul celui caruia ti l-a facut,faci la randul tau un bine altcuiva?

Cand ai primit un dar din partea cuiva de la care te asteptai foarte putin sa-l primesti? Cand ai daruit ultima data fara sa ai nici un fel de asteptare, nici una cat de mica?

Se pare ca planul “piramidal” al lui Trevor functioneaza. De ce sa nu il aplicam si noi incepand chiar din acest moment?

 

 

Iertarea – dar de iubire


Iertarea este un dar de iubire pe care ti-l faci in primul rand tie.

Sa presupunem ca cineva drag te-a ranit. Poti alege sa fi suparat pe el sau sa-l ierti.
Sa luam primul caz, alegi sa fi suparat pe el si sa nu-l ierti. Dar oare ce-ti aduce bun acest lucru? Sigur vine cu ceva bun aceasta neiertare din moment ce cei mai multi oameni aleg sa ramana suparati, sa nu ierte, sa-l ignore pe celalalt, sau mai rau sa rupa relatia definitiv cu acea persoana. In primul rand neiertarea iti da o satisfactie pe termen scurt. E ca si cand celalalt a inceput o batalie pe care tu ai pierde-o daca l-ai ierta. De aceea ne este atat de greu sa iertam. Apoi vine si teoria cauza efect, care spune „a calcat pe bec, trebuie sa plateasca” ceea ce in principiu este corect. Problema este ca in cazul de fata tu te transformi in judecatorul omului si din pacate esti un judecator subiectiv pentru ca esti cel ranit. Tu nu vrei insa ca cineva oarecare sa-l condamne si sa-i aplice pedeapsa, tu vrei sa faci asta. Din pacate de mici am fost obisnuiti ca daca facem o prostie suntem certati sau mai rau mancam bataie si asa ni se pare corect sa facem si noi cei deveniti adulti. Supararea este pedeapsa pe care tu o aplici celui care te-a ranit. Dar oare iti face atat de bine asta? Tu cand „aplici” supararea in final sufletul tau este mahnit. Te intrebi oare de ce? Pentru ca te poate rani cu adevarat doar cineva la care tii. Aplicand pedeapsa adica „supararea” il ranesti la randul tau pe cel la care tii iar sufletul tau intra in suferinta pentru ca nu-si doreste sa-l raneasca pe cel iubit. Asadar ne invartim intr-un cerc vicios. Iesirea din cerc se poate face prin iertare, sau poate ca nu mai este nevoie sa se creeze acest cerc. De tine depinde!
Sa vedem ce se intampla cand alegem sa iertam. Mintea noastra incearca sa gaseasca tot felul de scuze, explicatii pentru comportamentul celuilalt. Si ni se pare ca iertam insa in adancul sufletului ramane intrebarea – si daca nu-i asa, nu-s adevarate aceste explicatii? Asadar a gasi tot felul de explicatii pentru comporamentul celuilalt, aduce o falsa iertare.
Este nevoie sa ne traim emotiile pe care le-a provocat aceasta rana, e nevoie sa trecem dincolo de ele si numai acolo vom gasi adevarata iertare. Alegand sa ma uit la rana mea si nu la cel care m-a ranit, pot gasi acolo multe emotii carora e sanatos sa le dau voie sa iasa la suprafata, sa le eliberez. Daca nu ma uit la ele si pun capacul ele mai devreme sau mai tarziu tot vor iesi. Acum eu sunt cel care controleaza procesul, insa mai tarziu vor controla ele procesul. Deci eliberam emotiile si dincolo de ele, surpriza este iertarea. Cand ierti cu adevarat, iti eliberezi sufletul de toate acele emotii care te blocau sa fi TU cu adevarat.
Asadar cand il ierti cu adevarat pe celalalt, de fapt iti faci un mare dar de iubire – te descoperi pe tine si frumusetea sufletului tau.